Bullying în școli: Înțelegerea, prevenirea și intervenția responsabilă pentru siguranța elevilor

Fenomenul bullying-ului în școli reprezintă o problemă complexă, care afectează profund securitatea și bunăstarea elevilor. Adesea trecut cu vederea sau confundat cu simple tachinări, bullying-ul necesită o abordare structurată și informată, ce implică elevi, părinți, profesori și conducerea unităților de învățământ. Înțelegerea clară a diferențelor între bullying, conflict și tachinare, precum și pașii practici pentru prevenție și intervenție, sunt esențiale pentru construirea unui mediu educațional sigur și incluziv.

Bullying în școli: definiții, manifestări și strategii de intervenție

Acest articol oferă o perspectivă detaliată asupra conceptului de bullying în școli, explicând criteriile care îl definesc, identificarea semnelor în cazul victimelor și agresorilor, precum și pașii concreți pe care îi pot urma elevii, părinții, profesorii și conducerea școlii pentru a preveni și combate acest fenomen. Vom aborda, de asemenea, importanța păstrării dovezilor, în special în mediul online, și cadrul legal existent în România.

Ce este bullying-ul și cum îl diferențiem de alte forme de interacțiune

Bullying-ul este o formă de violență între egali caracterizată prin trei criterii fundamentale: intenția de a provoca rău, repetitivitatea acțiunilor și dezechilibrul de putere între agresor și victimă. Această definiție ajută la distingerea clară între bullying, conflictele ocazionale și tachinările care pot fi reciproce și se opresc atunci când cineva exprimă disconfortul.

În România, violența psihologică definită ca bullying este recunoscută și reglementată prin modificările aduse Legii educației și prin normele metodologice aferente. Acest cadru instituțional stabilește clar că bullying-ul nu este tolerabil și că școlile au obligații explicite de prevenire și intervenție.

De exemplu, un conflict punctual poate implica tensiuni și replici dure, dar nu urmărește în mod sistematic degradarea unei persoane, iar tachinarea poate fi reciprocă și se oprește la semnalul victimei. În schimb, bullying-ul presupune o agresiune continuă, cu scopul de a controla sau umili.

În mediul digital, distincția este și mai subtilă: un singur act, cum ar fi distribuirea fără acord a unei fotografii compromițătoare, poate genera o agresiune repetată prin redistribuiri succesive, ceea ce face ca efectul să fie continuu pentru persoana vizată, lipsind pauzele și refugii.

Forme și manifestări ale bullying-ului în viața reală și online

Bullying-ul poate lua forme diverse, adesea combinate, iar recunoașterea lor este esențială pentru o intervenție eficientă:

Bullying verbal: insulte, porecle degradante, ironii legate de aspect, familie, haine sau rezultate școlare, adesea mascate ca „glume”.
Bullying relațional (social): excluderea deliberată din grupuri, răspândirea de zvonuri, izolarea în pauze sau excursii, care transmit mesajul că victima nu este acceptată.
Bullying fizic: lovituri, îmbrânceli, ascunderea sau distrugerea obiectelor, agresiuni în locuri fără supraveghere.
Bullying psihologic: intimidare, amenințări, șantaj emoțional, umilire publică, forțarea la acțiuni degradante.
Cyberbullying: mesaje jignitoare, conturi false, excluderea din grupuri online, distribuirea de conținut fără consimțământ, care poate avea un impact continuu și greu de controlat de către victimă.
Bullying pe criterii de discriminare: atacuri motivate de aspect fizic, dizabilitate, etnie sau statut social, cu riscul normalizării discriminării în mediul școlar.

Aceste manifestări, frecvent întâlnite în școlile din România, se combină cu prezența unui public care, prin râs sau tăcere, poate legitima situația și amplifica suferința victimei.

Semne că un copil poate fi victimă a bullying-ului

Adesea, copiii nu comunică direct experiențele de bullying din cauza fricii sau rușinii. De aceea, adulții responsabili trebuie să fie atenți la schimbările în comportament și stare:

Emoțional: anxietate înainte de școală, iritabilitate, tristețe, retragere, hipervigilență, frică de telefon sau modificări în utilizarea aplicațiilor online.
Comportamental: evitarea școlii, schimbarea traseului, izolarea socială, refuzul de a participa la activități de grup.
Școlar: scăderea performanței, absenteism, lipsa concentrării, reticență la implicare.
Somatic: dureri de cap, dureri de stomac, tulburări de somn, oboseală inexplicabilă.

Aceste semne nu sunt dovezi în sine, însă indică necesitatea unei atenții sporite și a unei comunicări deschise, pentru a preveni agravarea situației.

Semne că un copil poate fi agresor sau martor pasiv în situații de bullying

Este important să evităm stigmatizarea și să înțelegem că rolurile pot fi temporare sau contextuale. Copiii pot deveni agresori din diverse motive, inclusiv presiunea grupului sau nevoi emoționale nerezolvate. Semnele pot include:

Comportamente de dominare și dispreț față de ceilalți, justificări ale acțiunilor prin „doar glumeam”.
Implicația într-un grup care susține sau filmează agresiunile.
În mediul online, trimiterea de mesaje jignitoare sau participarea la atacuri coordonate.

Martorii pasivi, deși nu manifestă direct agresivitate, contribuie prin tăcere sau neimplicare. Ei pot fi sprijiniți să învețe metode sigure de intervenție, cum ar fi raportarea situațiilor, susținerea victimei și refuzul de a distribui conținut umilitor.

De ce este esențială intervenția timpurie

Bullying-ul generează stres cronic, iar efectele negative se acumulează în timp, afectând imaginea de sine, relațiile sociale și performanța școlară a copilului. Pe termen lung, poate crește riscul apariției problemelor de sănătate mintală. Pentru agresori, lipsa unei reacții coerente poate consolida un stil relațional disfuncțional, iar pentru întreaga clasă, tolerarea bullying-ului degradează climatul educațional, sporind frica și cinismul.

Intervenția promptă și consecventă reduce aceste riscuri și creează un mediu în care respectul și siguranța devin norme acceptate.

Ghid practic: ce pot face elevii, părinții, profesorii și conducerea școlii

Elevii trebuie să prioritizeze siguranța personală, evitând zonele nesupravegheate și petrecând timpul cu colegi de încredere. Documentarea discretă a incidentelor (dată, loc, descriere, martori) este utilă pentru intervenția adultă.

În cazul cyberbullying-ului, păstrarea dovezilor (capturi de ecran, linkuri, nume de conturi) este crucială, evitând ștergerea imediată a conținutului din motive de rușine.

Părinții trebuie să abordeze situația cu calm și empatie, evitând întrebările care pot induce sentimente de vinovăție. Este recomandat să colecteze informații clare și să păstreze dovezile în mediul online.

Sesizarea școlii se face preferabil în scris, pentru claritate și urmărire, solicitând un răspuns privind măsurile planificate și termenele de implementare.

Profesorii și diriginții sunt chemați să nu minimalizeze situațiile și să evite expunerea publică a victimelor. Intervenția eficientă include protejarea imediată a victimei, discuții separate cu agresorul și martorii, stabilirea regulilor clare și monitorizarea continuă.

Conducerea școlii trebuie să asigure aplicarea procedurilor, să comunice transparent cu părinții și elevii, să monitorizeze situațiile raportate și să promoveze un climat de siguranță prin acțiuni preventive și educație continuă.

Martorii pot contribui semnificativ prin susținerea victimelor, raportarea incidentelor și evitarea amplificării umilirii, mai ales în mediul online, unde limitarea audienței poate opri escaladarea.

Toate aceste acțiuni se înscriu în cadrul legislativ românesc, care obligă unitățile de învățământ să prevină și să combată bullying-ul, iar pentru detalii suplimentare privind prevenirea violenței în școli, se poate consulta resursa oferită de prevenirea violenței în școlile din România.

Raportare și documentare: cum procedăm corect

O intervenție de succes depinde în mare măsură de existența unei documentări clare și organizate. În cazul bullying-ului fizic sau verbal, notarea datelor, locurilor, persoanelor implicate și martorilor este esențială. Pentru cyberbullying, capturile de ecran, linkurile și alte dovezi digitale sunt indispensabile.

Raportarea către școală se face, de preferință, prin mijloace scrise, pentru a asigura un traseu clar al sesizării și măsurilor luate. În România, există mecanisme oficiale, inclusiv posibilitatea de raportare anonimă a faptelor de violență în școli, conform Ordinului nr. 4.200/2025.

În etapa următoare, școala trebuie să stabilească măsuri concrete de protecție și să urmărească evoluția situației, evitând ca problema să fie tratată superficial sau ignorată.

Un exemplu de bune practici în abordarea bullying-ului în școli poate fi consultat în detaliu în articolul dedicat fenomenului în România, disponibil la Bullying în școli: ce pot face elevii, părinții și profesorii pas cu pas.

Prevenția bullying-ului: rolul școlii și familiei

Prevenția eficientă presupune mai mult decât campanii ocazionale sau afișarea unor reguli. Ea necesită un angajament constant pentru crearea unui mediu în care respectul și siguranța sunt valori asumate zilnic. Acest lucru implică:

Stabilirea și aplicarea consecventă a regulilor clare privind comportamentul acceptabil.
Educație socio-emoțională pentru dezvoltarea empatiei și gestionarea emoțiilor.
Formarea elevilor în alfabetizare digitală, pentru a înțelege impactul acțiunilor online și a utiliza responsabil tehnologia.
Implicarea părinților prin comunicare transparentă și colaborare cu școala.
Monitorizarea și intervenția rapidă la orice semnal de bullying.

Școlile care implementează aceste principii reduc semnificativ riscul apariției bullying-ului și construiesc o cultură a respectului reciproc. De asemenea, mecanismele de semnalare anonimă pot facilita identificarea timpurie a problemelor.

Întrebări frecvente despre bullying în școli

Se poate considera bullying o singură agresiune?
O singură agresiune poate fi un incident izolat sau începutul unui tipar, dar bullying-ul este definit prin repetitivitate și dezechilibru de putere. În mediul online, un singur act poate deveni repetitiv prin redistribuire.
Ce fac dacă copilul meu cere să nu spun nimănui?
Este important să luați în serios frica copilului, asigurându-l că scopul este protecția lui și că veți acționa împreună, evitând expunerea inutilă.
Care sunt cele mai utile dovezi în caz de cyberbullying?
Capturile de ecran, linkurile, datele și orele incidentelor, precum și numele conturilor implicate ajută la clarificarea și soluționarea situației.
Are sens să raportez dacă agresorul este popular?
Da, statutul social poate întreține bullying-ul, iar raportarea clară și documentată reduce spațiul pentru justificări sau interpretări eronate.
Școala este obligată să intervină?
Da, legislația românească prevede obligația școlilor de a preveni și combate bullying-ul prin măsuri concrete și monitorizare.

Bullying-ul în școli este o problemă serioasă ce necesită atenție și acțiune din partea tuturor celor implicați. Prevenția și intervenția timpurie, bazate pe respect și responsabilitate, pot transforma mediul educațional într-un spațiu sigur și prietenos pentru fiecare copil. Încurajăm elevii, părinții și cadrele didactice să comunice deschis, să folosească mecanismele existente și să colaboreze pentru a crea un climat de încredere și protecție. Amintiți-vă, siguranța nu este un privilegiu, ci o condiție esențială pentru dezvoltarea și învățarea armonioasă a fiecărui elev.